ACTIVITIES

Chişinău / Constanţa, 21-29 iulie 2003

Ideea unei invitaţii adresate colegilor controlori de trafic de la Chişinău am auzit-o prima dată lansată la Conferinţa RATCA de la Constanţa. Mi s-a părut interesantă şi drept urmare iată-mă acum când deja copiii au ajuns înapoi acasă la Chişinău la aproximativ o lună de la Conferinţă. A fost extrem de scurt timpul deşi nu a fost în intenţia mea de a face totul aşa de repede.

Deşi iniţial pornisem de la un miniplan de bătaie care presupunea mai întâi găsirea gazdelor aici la Constanţa şi apoi transmiterea numărului de locuri disponibile, lucrurile s-au desfăşurat un pic invers din două motive: mai întâi fiindcă înainte de a putea face asta m-am întâlnit la Bucureşti cu 2 reprezentanţi ai controlorilor de la Chişinău veniţi acolo cu alte probleme; al doilea motiv ar fi că în felul ăsta am aflat că ei ar veni cu maxim 10 copii plus 2 adulţi care să-i însoţească, cifră ce mi s-a părut suficient de mică încât să accept direct. Ei bine, nu a fost deloc uşor să găsesc printre colegii noştri gazde şi în cele din urmă am apelat şi la prieteni ce nu sunt nici controlori şi nici în ROMATSA. Deşi cei mai mulţi dintre colegi au simţit nevoia să-şi justifice imposibilitatea de a găzdui un copil, nu cred că asta avea nevoie de vreo explicaţie, fiindcă mai întâi de toate, fiind evident un gest frumos, el trebuia să vină din inimă şi nu ca "obligaţie umanitară".

Fiindcă nici microbuzele moldoveneşti nu pot părăsi ţara aşa uşor, am convenit să ne întâlnim la graniţa la Cahul/Oancea (la nord de Galaţi cam 60 km), unde să preluăm copiii şi cei doi însoţitori. Numai că odată ajunşi acolo, surpriză maximă: «Este interzisă trecerea frontierei pe jos!!». Cum nu eram nici unii nici alţii pregătiţi pentru aşa ceva, a fost în cele din urmă o întâmplare că eu aveam paşaportul la mine şi bani suficienţi pentru cartea verde dar şi permis de conducere pentru microbuze. Drept urmare a trebuit să mă urc la volan (şoferul nu avea paşaportul la el) şi să intru vreo 5 metri în Republica Moldova ca să iau copiii. Ar fi de menţionat aici că am putut face asta, deşi microbuzul nu-mi aparţinea şi nici nu am avut vreo hârtie din partea deţinătorului din care să rezulte că mi-ar permite să părăsesc ţara cu el. Iar ca să fiu sigur că nu este vreo «scăpare» a grănicerilor sau a vameşilor, le-am atras atenţia asupra faptului, însa tot ce i-a interesat a fost cartea verde. Aşa că am fost pus în faţa unei decizii importante odată trecut Prutul: să vând microbuzul primului samsar ieşit în drum şi să-mi petrec restul vieţii în «huzur» cu banii de pe maşină (salariul mediu în Moldova e de vreo 50 USD, deci cele câteva zeci de mii nu ar fi fost de neglijat acolo... :D) sau să iau totuşi copiii şi să trec înapoi în patria mamă. Am optat pentru a doua variantă, mai ales că-mi lăsasem nevasta şi motocicleta acasă.

Pe copii veniseră să-i conducă şi doi părinţi şi un frate - controlor de trafic - ai unora din copii, cu toţii fiind destul de emoţionaţi şi îngrijoraţi în ce priveşte «aventura» la care îngăduiau să participe copiii lor. Se pare că le-am inspirat destulă încredere poate şi prin faptul că de faţă cu ei le-am înmânat copiilor câte un dosar cu informaţii despre Constanţa şi regiune, plus un card plastificat cu datele complete ale gazdelor fiecăruia dar şi un card telefonic Romtelecom dându-le amănunte despre locul în care va locui fiecare şi despre necesitatea păstrării celor două carduri în permanenţă la ei pentru a putea suna oricând acasă sau la gazda lor «just in case».

În cele din urmă am trecut podul înapoi cu maşina plină de 10 copii sfioşi dar şi curioşi să vadă mai repede Marea - Dunărea - Constanţa. Desigur că am continuat să le dau copiilor toate informaţiile ce le-am considerat necesare, ba chiar le-am arătat pe hartă traseul ce urma să-l parcurgem. M-au acceptat destul de repede, cei mici mai ales, care curând au început să mă strige «diadia Marius» - adică nenea Marius, şi să mai pună câte o întrebare - de obicei «cât mai este?» sau «apa aia e marea?» sau «la voi este un post de televiziune atomic?». Andrei Bzovii şi soţia lui - Irina (cei doi adulţi care i-au însoţit pe copii), au început să-şi exprime mai întâi admiraţia pentru şoselele româneşti care în opinia lor «sunt aproape ca cele din Occident», apoi au continuat să le mai traducă unora dintre copii ce le spuneam eu. Asta a fost mai puţin vesel, să constat că nu prea ştiau româneşte, în ciuda asigurărilor primite la prima întâlnire de la Bucureşti. Anticipasem că nu e deloc uşor să găzduieşti un copil cu care să nu poţi comunica şi măcar aş fi căutat să le cumpăr gazdelor ghiduri de conversaţie din timp. Dar în cele din urmă am depăşit cu toţii bariera limbii şi «problema» asta a rămas la capitolul «mici dificultăţi».

Sosirea în Constanţa şi repartizarea copiilor la gazdele lor s-a desfăşurat destul de repede mai ales fiindcă erau cu toţii foarte obosiţi după aproape 10 ore petrecute pe drum. O mică primire oficială a avut totuşi loc la CDZ Constanţa, mai mult nevoiţi să trecem pe acolo fiindcă 3 dintre gazde tocmai terminau tura de zi şi i-au preluat pe copii de acolo.

Au urmat vreo 2 zile de convorbiri telefonice pentru a afla dacă totul e ok. Nici nu putea fi totul ok. Vreo 2 dintre copii au început să plângă în primele 2 seri spunând ca le e dor de acasă şi că ar vrea înapoi la Chişinău, în ciuda eforturilor gazdelor pentru a le face acomodarea cât mai uşoară. Însă a trecut şi asta după prima seară petrecută în parcul de distracţii din Mamaia sau după prima zi de plajă împreună cu copiii gazdelor, care în limita posibilităţilor au fost de vârste apropiate, dar şi ceva telefoane la Chişinău pentru a-şi auzi părinţii care i-au încurajat atât pe copii cât şi pe gazde. :)

Fără deosebire toţi cei care s-au oferit să-i găzduiască pe copii şi-au dat toată silinţa pentru a le face şederea cât mai placută şi mai plină de evenimente demne de reţinut pentru vacanţa lor.

Pe parcursul şederii lor aici am reuşit să-i adun de două ori pentru a-i duce pe ei şi pe copiii gazdelor, cu care deveniseră prieteni între timp, într-o zi la Aqua Magic şi în altă zi într-o plimbare prin Neptun urmată de o vizită la Delfinariu. Cu aceste ocazii mi-am dat seama că nu e deloc uşor să stai cu ochii după un grup de copii puşi pe distracţie, şi cu siguranţă nu aş fi reuşit fără ajutorul lui Andrei şi al Irinei, al soţiei mele - Mădălina dar şi al Dorinei Onofrei - una din gazde. Desigur că Aqua Magic s-a bucurat de cel mai mare succes şi abia s-au îndurat să plece după mai bine de 5 ore petrecute acolo. Ar fi vrut cu toţii să stea până seara dacă s-ar fi putut, însă bine am făcut că nu i-am lăsat fiindcă şi aşa gazdele mi-au zis că odată ajunşi acasă au fost atât de obosiţi încât unii s-au culcat fără să mai vrea să mănânce şi s-au mai trezit seara.

Au trecut extrem de repede cele 8 zile pe care şi le-au petrecut în Constanţa. Unora le-a plăcut mai mult, altora mai puţin, însă cu siguranţă pentru toţi - copii dar şi gazde - a fost o experienţă inedită pe care cu greu o vor uita, şi care - în cazul copiilor - cu siguranţă că va reprezenta unul din evenimentele importante ale copilăriei lor.

În dimineaţa în care am fost să-i iau ca să plecăm spre graniţă am asistat şi la despărţiri emoţionante şi am fost şi ţinta întrebărilor: «diadia Marius, nu putem să mai stăm?», «la anul mai putem veni?», «şi o să mai mergem la... ?». Dar recunosc că au fost şi 2 care nu vroiau decât să ştie cât de repede vor ajunge la Chişinău. În ce-l priveşte pe Andrei şi soţia lui, ei aveau lacrimi în ochi când îmi mulţumeau şi îşi luau la revedere după ce îi trecusem din nou Prutul. Îşi doresc acum să invite şi ei un grup de copii fiindcă«avem şi noi ce să le arătăm la Chişinău!». Însă cum la ei şcolile încep la 1 septembrie, probabil o vor face la primăvară.

Nu pot să închei fără să le mulţumesc şi eu colegilor şi prietenilor care au găsit un locşor în căminul lor pentru încă un suflet:

1. Chaterinciuc Danil (11) - Banariu Violeta (Briefing Constanţa)
2. Ivanova Ecaterina (14) - Onofrei Victor (Director DR Constanţa)
3. Bzovii Artur (11) - Velea M. (ACC/APP Constanţa)
4. Bzovii Andrei (32) - Velea M. (ACC/APP Constanţa)
5. Bzovii Irina (30) - Velea M. (ACC/APP Constanţa)
6. Cucu Inesa (9) - Ilie Doina (ACC/APP Constanţa)
7. Cucu Maxim (7) - Ilie Doina (ACC/APP Constanţa)
8. Gheorghita Elena (15) - Ioana Tarca (Briefing Constanţa)
9. Kiper Dionisie (9) - Velea M. (ACC/APP Constanţa)
10. Zvianghinteva Elena (9) - Petrea Olimpia
11. Zaharova Iulia (12) - Lăzăroiu Eugen (ACC/APP Constanţa)
12. Gutu Anastasia (12) - Remescu Nicolae (ACC/APP Constanţa)

Marius Velea - Ofiţer de legătură cu IFATCA

< Back